Alfabetul Limbii Suedeze

Alfabetul Limbii Suedeze

Alfabetul limbii suedeze este alcătuit din 29 de litere, dintre care 26 de litere sunt standarde alfabetului latin, iar celelalte trei litere sunt specific suedeze: Å/å (comună cu daneza, norvegiana și feroeza) Ä/ä și Ö/ö (diferite, a se compara cu Æ/æ și Ø/ø din aceste limbi).  Folosite începând cu secolul al XVI-lea, aceste litere au evoluat din scrierea lui „o” și „e” deasupra lui „a”, și prin scrierea lui „e” deasupra lui „o”. Aceste caractere nu sunt considerate a fi diacritice, deși din punct de vedere istoric sunt doar variații ale literelor A și O, dar mai degrabă a fi litere separate, și urmează după litera z în alfabet. Înainte de publicarea celei de-a 13-a ediții a Svenska Akademiens ordlista din aprilie 2006, w a fost considerat doar ca o variantă a literei v, fiind folosit doar în denumiri (cum ar fi „Wallenberg”) și cuvinte străine împrumutate („bowling”), așadar a și fost pronunțat ca și litera v, dar litera w nu mai este folosită în suedeza propriu-zisă. Pot fi întâlnite și alte diacritice în scrierea suedeză, însă acestea sunt rare. Litera é este rareori folosită pentru a indica faptul că accentul cade pe ultima silabă ce conține litera e, în special în cuvintele în care schimbarea accentului presupune schimbarea semnificației (de exemplu ide și idé, „vizuină de iarnă” sau „idee”), dar și în unele nume, cum ar fi Kastrén. Și mai rar, alte accente acute sau grave pot fi observate în nume sau unele cuvinte străine împrumutate. Litera à este folosită pentru a face referire la o un cost unitar (împrumutat din franceză), echivalentul semnului a rond @ din română.

Litera germană ü este câteodată tratată ca o variantă a literei y (având o pronunție similară), și de asemenea uneori importantă în suedeză odată cu cuvintele străine, cum ar fi müsli. Tremele pot fi folosite în situații excepționale, cum de exemplu se observă în cuvântul „Aïda”. În limba germană există o convenție care spune că literele ä și ö pot fi scrise ae și oe în imposibilitatea utilizării diacriticelor, iar vorbitorii suedezei moderne au acceptat și ei această convenție. Deși aceste litere sunt disponibile pe domeniile de nivel superior național suedez, site-urile suedeze sunt denumite folosindu-se literele a și o, pe baza similarității vizuale, pentru a evita eventualele probleme tehnice produse de utilizarea caracterelor din afara setului pe 7-biți al ASCII.

În ortografia suedeză, semnul două puncte este folosit în mod asemănător limbii române, dar cu unele excepții: se folosesc două puncte în unele abrevieri, cum ar fi 3:e pentru tredje („al treilea”) și S:t pentru Sankt („Sfânt”), și pentru toate tipurile de terminații care pot fi adăugate numerelor, literelor sau abrevierilor, cum sunt de exemplu a:et („a-ul”) și CD:n („CD-ul”), sau forma de genitiv USA:s („ale SUA”).

Lasa un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.