Când nevoia îţi dă curaj

Şi astăzi sunt mândru de decizia pe care am fost nevoit să o iau la vârsta de 39 de ani. Sunt mulţumit, pentru că am avut curajul să fac o schimbare enormă. Boala soţiei mele şi viitorul fiicei mi-au dat curajul şi în acelaşi timp nu mi-au dat de ales. Nu mi-a fost de loc uşor, în postura de întreţinător al familiei nu mi-am permis să eşuez.

O cunoştinţă mi-a recomandat firma Petry, care căuta ciontolitori la punctele de lucru din Germania.  Cereau şi experienţă, dar eu nu am avut experienţă în abator. Cunosc toate părţile porcului, nu încurc capul cu coada, dar pentru a putea pleca în Germania am avut nevoie de practică. Această posibilitate mi-a oferit-o firma Petry. Am învăţat timp de o lună „arta” dezosării, care chiar e o artă, deoarece necesită precizie foarte mare.  În acea vreme aveam doar speraţa că perseverenţa şi voinţa vor da roade. În afară de banii de plecare nu am avut nici o cheltuială suplimentară.  Cazarea a fost peste aşteptările mele, a fost foarte bine echipată, aranjată şi curată şi mai presus de toate, plătită de către firmă.

Nici nu am cuvinte să vă descriu cât de grea a fost prima lună. A trebuit să fac faţă la nenumărate aşteptări, să mă obişnuiesc cu nespus de multe reguli şi să îmi intru în mână. Am rezistat pentru familie şi a meritat.

De atunci au trecut cinci ani, fiica mea a terminat facultatea. A meritat şi mă gândesc cu drag la cei care mi-au oferit această posibilitate, dar şi la şefii de echipă, care m-au încurajat şi au avut multă răbdare cu mine.  Acum trăim o viaţă mai liniştită.

Lasa un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.