Cresterea Albinelor

Insectele reprezinta un grup zoologic imens pe care naturalisti il apreciaza la mai mult de un milion de specii, din care in jur de opt sute de mii sunt descrise, inventariate, clasificate si conservate in colectii, ca ceea a Muzeului national de istorie naturala din Paris.

Insa cu toate astea, nu este nici pe departe grupul zoologic cel mai numeros, atata timp cat numarul de specii animale vii, cunoscute pana in prezent, de la protozoare si pana la mamifere este de aproximativ un milion. Nu este insa un grup de ordin superior, ca si increngatura. Insectele alcatuiesc mult mai modest numai o clasa, ceea ce inseamna ca reprezinta in arborele geanealogic al animalelor o ramura secundara.

Se poate deci afirma ca este vorba de un asamblu foarte omogen, ca si cand natura a pus la punct un prototip, pe care apoi l-a reprodus in sute de mii de exemplare modificand de fiecare data numai cateva detalii, pastrand cu grija acelasi plan general. Ne spune J.Louveaux

Himenopterele

Albina melifica, se mai numeste si domestica, pentru ca apartine ordinului himenopterelor, care constituie un ordin foarte bogat in specii. Se cunosc in prezent aproximativ o suta de mii de specii, dar specialisti se gandesc ca pot exista mult mai multe.

Familia Albinelor

Albinele detin un regim alimentar comun, pe baza de nectar si polen. In timp ce furnicile si viespile au o alimentatie foarte variata, de origine vegetala sau animala. Albinele dupa cum bine sti, sunt „cercetatoare”, se plimba din floare in floare si de aceea reprezinta imensa majoritate a insectelor polenizatoare.

Apoidea se divide in sase familii. Nu mai familia Apidae cuprinde specii sociale: dar exista elemente de viata sociala si la viespile de pamant, care fac parte din familia Halictidae.

Familia Apidae cuprinde genul Apis, caruia ii apartine albina domestica.

Colonia de Albine

Daca ar fi sa schematizam la maxim, se poate spune ca o colonie de albine nu este alceva decat o familie foarte mare, in care frati si surori isi inconjoara mama si intretin intre ei relatii de munca care tin intr-un cuib complex o structura ce permite supravietuirea nelimitata a grupului ai carui indivizi au viata vesnica.

Structura unei coloni de albine

Colonia de albine este compusa, in timpul sezonului activ, din patruzei pana la saisezi de mii de indivizi. Marea majoritate a coloniei consta din lucratoare, femele incomplete al caror aparat reproducator este considerabil atrofiat, dar care, in schimb, au organe foarte specializate, adaptari la munca de recoltare a polenului si a nectarului.

Insa pe langa lucratoare, colonia mai cuprinde si cate sute, cel mult cateva mii de trantori foarte usor de recunoscut, in special dupa aspectul lor particular:

  • Ochii mari
  • Pilazitate bogata (prezenta parului)
  • Dimensiuni mai mari decat ale albinelor lucratoare

Trantorii sunt prezenti in stup numai in perioada roirilor. Singura femela fertila fiind matca/regina. Ea este unica in colonie. Este mama tuturor celorlalti indivizi. Lipsindu-i total organele specializate, ea nu-si poate recolta singura hrana: aceasta ii este furnizata de lucratoare.

Cuibul

Familia de albine poate sa traisca intr-o captivitate naturala, cum ar fi arborele scorburos, gauri in stanga sau intr-un loc oferit artificial de om (stupul), cu o capacitate de 40-60 l, in interiorul careia, cu ajutorul unei substante pe care o secrea, ceara, albinele lucratoare poti construi faguri verticali pentru dezvoltarea propriei coloni. Fiecare celula din fagure serveste ca loc de depozit pentru hrana recoltata si constituie, in acelasi timp, camarute in care din ouale depuse de catre matca, se dezvolta larvele ce vor deveni dupa stadiul de nimfa noi lucratoare adulte. Totalitatea oualor, larvelor si nimfelor alcatuiesc ceea ce se cheama puiet.

Viata unei familii de albine in cursul anului

Albinele au o alimentatie pe baza de polen si nectar. Nectarul fiind o secretie zaharata a florilor pe care albinele o recolteaza si o transforma in miere. Ciclul anual al unei famili de albine, depinde foarte mult de vegetatie, si cuprinde in primavara o perioada de dezvoltare in timpul careia matca depunde oua intensiv (de la 1500 la 2000 de oua oe zi), o perioada de relativa stabilitate a populatie, care dureaza pana toamna, cu o ponta din ce in ce mai mica si, pana cand ajunge in perioada de iernare cand populatia este redusa la cateva mii de lucratoare grupate in jurul matcii, care traieste din rezervele acumulate in sezonul de vara. Lucratoarele nascute la sfarsitul veri sunt lucratoare cu viata lunga, pentru ca vor trai pana in primavara urmatoare. Din contra, albinele care sunt de vara au o viata scurta, care nu depaseste sase saptamani, fiind mereu reinoite.

Pe langa reproductia nomrala, care sa asigure mentinerea populatiei, un fenomen de reproducere asexuata, comparabil cu o adevarata butasire: este vorba de roire. Spre sfarsitul primaverii, atunci cand populatia atinge maxim, matca paraseste stupul impreuna cu o parte din lucratoare si intemeiaza mai departe o noua colonie. In scurt, o noua matca eclozioneaza in colonia mama, inlocuind matca veche care a plecat cu roiul. Prin roire abinele pot ocupa noi teritorii si pot inlocui coloniile moarte de boli sau foame.

Viata sociala a albinelor

Viata sociala a albinelor este foarte complexa, pe care o cunoastem, dar nu suficient de bine.

Datorita faptului ca toate lucratorele au acelasi aspect exterior a fost nevoie de observatii minutioase pentru a descoperi ca in cursul vietii, fiecare indeplineste succesiv functiuni diferite. Este un mod de organizare complet diferit de cel cunoscut la termite, unde existe „caste” care asigura toata viata aceeasi functie.

Alta functie importanta al vietii sociale, este reglarea termica. In timp ce albina izloata nu are posibilitatea de a lupta contra frigului sau a caldurii, colonia este capabila sa realizeze o climatizare stricta in cuib, temperatura si umiditatea ghemului de albine sunt atent reclate si cu o precizie de ceasornicar. Ceea ce ma uimeste si mai mult, este capacitatea pe care  au albinele de a-si transmite cu multa precizie informatii asupra locului si naturii surselor de hrana care exista pe o raza de mai multi kilometri in jurul stupului. Descoperirea acestui veritabil „limbaj” al abinelor, i-a adus lui Karl von Frisch celebritatea.

Albinele lucratoare

Lucratoarele sunt femele care in cursul vietii larvelor au fost intarcate de timpuriu, ceea ce duce la atrofierea organelor genitale. Au ovare, dar nu sunt functionale in conditii normale. In paralel, anumite parti ale corpului sunt transofrmate in unelte. Pe picioare de exemplu au periute si consulete care servesc la colectarea polenului. Piesele bucale sunt modificate si alungite, ceea ce le permite recoltarea nectarului florilor de pe fundul corolelor.

Au dezvoltat glande ceriene pe abodomen, iar glandele lor salivare au suferit transformari profunde. In acest fel, lucratoarele, femela incompleta, este pregatita sa indeplineasca fundiile de doica, de cereasa, si de culegatoare.

Componetele corpului

Corpul lucratoarei adulte comporta trei parti bine districte, separate intre ele printr-un penduncul foarte subtire.

Capul este o capsula turtita pe lungime, care adaposteste organe esentiale: creierul si glandele salivare. La exterior se distring doi ochi mari cu fatete , doua antene si armatura bucala. In partea superioada a capului exista trei ochi simpli, foarte mici, ocelii.

Toracele poarta toate organele de locomotie: trei perechi de picioare si doua perechi de aripi, care cuprind masa musculara, foarte voluminioasa, care actioneaza toate aceste organe.

Abdomenul este format din articole mobile unele fata de altele si care, prin miscari continue, asigura ventilatia intregului corp al insectei. Ea cuprinde cea mai mare parte a tubului digestiv si a anexelor sale, aparatul vulnerant, glandele ceriere si cea mai mare parte a sistemului circulator si respirator.

Functiile principale

Ca la toate insectele, si la albina exista un anumit numar de functii principale:

  • Nutritia;
  • Respiratia;
  • Reproducerea;
  • Circulatia ;
  • Locomotia;
  • Functii nervoase;
  • etc.

Trebuie sa mentionez totusi doua particularitati esentiale. Anumite functii nu sunt asigurate decat de cateogii bine precizate de indivizi, este cazul functiei de reproducere. Pe de alta parte, si acest lucru nu trebuie pierdut niciodata din vedere, colonia de albine in ansamblu, inclusiv constructia cuibului ca atare, formeaza un organism prezentand la randul sau functii de ordin superior care vin sa se suprapuna functiilor proprii ale indivizilor.

Aceasta este motivul pentru care colonia de albine este uneori considerata un „supraorganism”.

Concluzia la care ajungem este ca albinele sunt extrem de „inteligente”, astfel incat se pot organiza asemenea unei familii, muncesc toata vara din greu pentru a se pregati de anotimpul de iarna, moment in care consuma hrana adunata si isi mentin temperatura fixa de 23 de grade pentru supravituire.

Citeste mai multe pe blogul meu: www.lectiiapicultura.ro

 

Lasa un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.