Limba Suedeza

Limba Suedeza

Suedeza standard este folosită de toți suedezii și de majoritatea vorbitorilor din Finlanda, având denumirile de rikssvenska sau standardsvenska în Suedia și de högsvenska („suedeza înaltă”) în Finlanda. În ciuda acestor fapte, limba standard poate varia ca și vocabular sau pronunție în funcție de regiune sau suprafață geografică.

Deși această terminologie sau definiție a limbii standard a fost de mult stabilită de lingviști, majoritatea suedezilor nu sunt conștienți de distincție, confundând adesea varietățile regionale ale limbii standard cu „dialectele”. Conform unui sondaj din anul 2005 realizat de Handelns Utredningsinstitut, 54% dintre suedezi au considerat că rikssvenska a fost varietatea pe care ar prefera să o folosească un vânzător în timpul conversației telefonice, iar câteva răspunsuri au inclus și dialectele gotländska sau skånska.

Dialectele suedeze au ori 17 ori 18 foneme vocalice, dintre care 9 lungi și 9 scurte. Asemănător celorlalte limbi germanice, majoritatea vocalelor lungi sunt împerecheate din punct de vedere fonetic cu una dintre vocalele scurte, astfel încât cele două vocale au o calitate similară, dar vocala scurtă fiind puțin mai joasă și mai centralizată. În majoritatea dialectelor, vocala scurtă pronunțată [ɛ] sau [æ] s-a unit cu vocala scurtă /e/ (notată ⟨ɛ⟩ în tabel).

Există 18 foneme consonantice, dintre care două, ɧ și /r/, variază considerabil în pronunție depinzând de dialect și de statul social al vorbitorului. În multe dialecte, secvențe cu /r/ combinate cu o consoană dentală rezultă într-o consoană retroflexă. /r/ are o pronunție guturală asemănătoare cu R-ul din franceză, dar doar în dialectele sudice. Totuși, în aceste dialecte nu sunt prezente consoanele retroflexe.

În silabele accentuate, există două tonuri, ceea ce conferă limbii suedeză sunetul său caracteristic. Prozodia este aspectul cel mai ușor de diferențiat între dialecte.

Vocabularul limbi suedeze este compus în majoritate din cuvinte de origine germanică, acestea fiind împrumutate din limba germană, germană de jos mijlocie și, într-o oarecare măsură, din limba engleză. Printre cuvintele de origine germanică să numără și mus („șoarece”; a se compara cu germ. Maus, engl. mouse), kung („rege”; a se compara cu germ. König, engl. king) sau gås („gâscă”; a se compara cu germ. Gans, engl. goose). O mare parte a vocabularului din domeniul religios și ștințiific sunt de origine latină și greacă, ajunse în limbă indirect prin intermediul limbii franceze sau engleze. Cam una sau două sute de cuvinte sunt împrumutate din dialectul scandic al limbii romani, zisă și limba scandoromani, folosite ca și cuvinte argotice. De exemplu, cuvântul țigănesc tjej („fată”) este câteodată folosit.

Lasa un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.