Principiul certitudinii juridice

In dreptul international contemporan numeroase principii si norme, conventionale si cutumiare, privesc persoanele fizice .  In ultima instanta toate normele dreptului international vizeaza omul, ca element de baza a societatii. Unele din aceste principii si norme stabilesc drepturi si obligatii pentru persoanele fizice, inclusiv in raporturile cu statul ai caror cetateni sunt. Aceste principii si norme sunt insa adoptate de state, prin tratate internationale sau prin procedeul cutumei.

Alaturi de alte principii, precum protectia drepturilor fundamentale ale omului, principiul respectarii dreptului la aparare principiul autoritatii de lucru judecat, principiul egalitatii, principiul proportionalitatii si principiul loialitatii, principiul certitudinii juridice, la care vom face referire in cele ce urmeaza, face parte dintre principiile generale ale drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului prin prisma dreptului comunitar.

Avand o importanta deosebita in dreptul comunitar, acest principiu sustine previzibilitatea in cazul aplicarii legii la o situatie specifica. De fapt, principiul certitudinii juridice este descris drept o obligatie pe care autoritatile publice o au, in vederea asigurarii ca legea este usor de stabilit, de aplicat si de interpretat. Modelul de inspiratie al acestui principiu este cel german. In concret, s-a considerat ca, de exemplu, in materie de concurenta faptul ca un acord, o decizie sau o practica concertata poate intra in sfera art. 85 (81) alin. 1, nu este suficient pentru o imediata apreciere in sensul interzicerii ei si al nulitatii ei automate, potrivit art. 85 (81) alin. 2.

In practica judiciara s-a demonstrat ca o masura nu poate fi modificata atata timp cat a fost adoptata de autoritatile competente. Acest principiu are o contributie esentiala la fundamentarea certitidinii juridice si la stabilitaea situtatiilor juridice pentru institutiile comunitare si pentru persoanele a caror situatie juridica si de fapt este afectata de o decizie adoptata de aceste institutii. Respectarea absoluta a acestui principiu este singura care poate garanta ca dupa adoptare o masura poate fi modificata numai potrivit regulilor ce privesc competenta si procedura. Astfel masura notificata si publicata reprezinta o copie exacta a masurii adoptate reflectand astfel intocmai intentia autoritatii competente.

Cu privire la aplicarea articolului 119 (141) CE, Curtea Juridica s-a pronuntat ca “in sensul unor importante consideratii de ordine juridica, ce afecteaza interese publice si private, fac imposibila redeschiderea problemei platii pentru trecut”. In scopul sustinerii reclamantilor privind perioadele de plata anterioare datei hotararii curtii nu va putea fi invocat efectul direct al articolului 119 (141) CE.

Curtea Juridica a atenuat caracterul obligatoriu al acestui principiu privindu-l mai degraba ca un scop dezirabil in sensul ca atat timp cat Comisia nu a decis in legatura cu noile acorduri notificate, notificarea facuta conform art. 4 alin. 1 din Regulamentul nr. 17 nu avea efect suspensiv iar protectia certitudinii juridice nu ar fi fost aplicabila acestor acorduri incheiate dupa intrarea in vigoare a Regulamentului. Pentru a se asigura respectarea principiului certitudinii juridice, regulile materiale de drept comunitar trebuie sa fie interpretate aplicandu-se unor cazuri existente inainte ca acestea sa intre in vigoare numai in masura in care rezulta evident din termenii, obiectivele si schema lor generala ca trebuie sa le fi dat un asemenea efect.

Domeniile in care principiul certitudinii juridice trebuie sa se impuna in mod special, privesc: termenele si durata prescriptiei; protectia drepturilor dobandite; neretroactivitatea si imediata aplicare a legii; legitima asteptare (incredere legitima) fata de masurile legislative.

 

Lasa un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.