Rolul terapeutic al cartilor de povesti

carti de povesti

Povestile au, fara doar si poate, un rol esential in educatia copiilor. Prin ele, copiii invata despre rau si bine iar datorita moralelor pe care adesea le contin, cartile ii invata pe copii cum sa se comporte. Am putea spune ca multi educatori (dascali si parinti) folosesc cartile ca mijloc de disciplinare.

Carti de povesti ilustrate superb gasesti in libraria online PravaliaCuCarti.ro

Cu toate acestea, in articolul de fata nu voi vorbi despre rolul disciplinar al cartilor de povesti, deoarece eu consider ca aceste texte minunate au o putere si mai mare, am putea chiar sa spunem ca au un rol terapeutic. Am invatat despre aceasta functie terapeutica a basmelor si a cartilor de povesti din cartea Vrajitoarea trebuie sa moara scrisa de Sheldon Cashdan, o psihologie a basmului scrisa excelent.

Pe scurt, cartea spune ca vrajitoarea din basme sau ceea ce numim noi “rau”, este o mica parte a eroului, fata negativa a acestuia. Asadar, eroul din basme nu este pur si fara de prihana, ci atunci cand porneste in aventura vietii sale o face pentru a se curati, pentru a sa se purifica. De asemenea, in momentul in care raul este distrus, de fapt eroul scapa de toate caracteristicile sale negative, se purifica. Iar la sfarsit, cand basmul sau povestea se termina printr-o sarbatoare sau ceremonie, se sarbatoreste de fapt eliminarea tuturor fortelor raului existente in erou.

De ce rol terapeutic?

Spuneam la inceput ca povestile au rol terapeutic – sa explic de ce. Ei bine, in momentul in care un copil citeste sau i se citeste, el se identifica cu eroul in cauza: empatizeaza cu el, ii iarta toate greselile, trece cu el prin toate aventurile si se bucura la sfarsit de reusita binelui. Ei bine Cashdan mai spune ca cititorii nu doar se identifica cu eroul ci, bineinteles, si cu vrajitoarea din povesti, iar in momentul in care aceasta este distrusa, anihilata, se distrug si sentimentele de rautate ale cititorilor. De exemplu, in Capra cu trei iezi, putem identifica in lup o lacomie extraordinara, o pofta si o viclenie distrugatoare. Un copil isi poate asocia unele trasaturi de comportament cu cele ale lupului din poveste – poate s-a aruncat pe jos intr-un magazin pana ce parintii i-au cumparat ce voia, a fost lacom si manipulativ. Identificandu-se cu lupul din poveste, in momentul in care acesta este distrus de catre capra (eroina), se distruge si sentimentul negativ al copilului.

Mie mi s-a parut o teorie deosebit de interesanta si va recomand sa le cititi copiilor povestile asa cum sunt ele – fara sa cenzurati scenele oribile. Puteti dupa aceea sa povestiti pe tema basmului si sa explicati, daca e nevoie, unele actiuni.

Lasa un comentariu

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.