Libertatea in procesul angajarii este instituita de Titlul 1 din Regulamentul 1612/68. Se prevede astfel „ca orice cetatean al unui stat membru are dreptul sa desfasoare o activitate, ca persoana angajata pe teritoriul unui alt stat membru, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat”. La 24 de ani dupa instituirea Regulamentului nr. 1612/68, acesta a fost instuit Regulamentul nr. 2434/92 din 27 iulie 1992, in scopul de a-l perfectiuna pe primul amintit.
In acest sens, Art. 15 din Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulatie a lucratorilor, dupa cum a fost reformulat de Regulamentul 2434/92, prevede obligativitatea serviciilor specializate ce isi desfasoara activitatea in fiecare stat membru sa trimita periodic catre serviciile specializate din celelalte state membre informatii precum:
- a) „ofertele de locuri de munca susceptibile sa fie ocupate de resortisantii altor state membre;
- b) ofertele de locuri de munca adresate statelor membre;
- c) cererile de locuri de munca depuse de persoanele ce au declarat in mod formal ca doresc sa lucreze in alt stat membru
- d) informatii pe regiuni si ramuri de activitate, privind solicitantii de locuri de munca care s-au declarat in mod efectiv dispusi sa ocupe un loc de munca in alta tara.”
De asemenea, Art. 16 din Regulamentul (CEE) nr. 2434/92 al Consiliului din 27 iulie 1992 de modificare a partii a doua a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 privind libera circulatie a lucratorilor in cadrul Comunitatii „impune ca orice oferta de locuri de munca adresata serviciilor de ocupare ale unui stat membru sa fie comunicata si analizata de serviciile de ocupare competente ale statelor membre in cauza. Discriminarile de orice fel trebuie sa fie inlaturate, indiferent de sursa acestora: reglementari legale sau clauze ale contractelor colective sau individuale.”
Niciun stat membru UE nu are dreptul sa discrimineze cetatenii proveniti dintr-un alt stat al Uniunii Europene, limitandu-i cererile si ofertele de angajare, stabilind proceduri de recrutare care sa ii neindreptateasca pe rezidenti etc.
In scopul ocuparii unui loc de munca, lucratorul migrant va trebui sa indeplineasca conditiile prevazute de legislatia nationala, ca si lucratorul provenind din statul de primire. Potrivit Directivei 2005/36/CE ,,Recunoasterea calificarilor profesionale de catre statul membru gazda permite beneficiarului sa aiba acces, in respectivul stat membru, la aceeasi profesie ca cea pentru care este calificat in statul membru de origine si sa o exercite in aceleasi conditii ca si cetatenii din respectivul stat membru. In sensul prezentei directive, profesia pe care solicitantul doreste sa o exercite in statul membru gazda este aceeasi cu cea pentru care este calificat in statul membru de origine in cazul in care activitatile acoperite sunt comparabile”.
Potrivit alin. 12 din Directiva nr. 2005/36/CE, aceasta „are ca obiect recunoasterea de catre statele membre a calificarilor profesionale obtinute in alte state membre. O persoana care poseda calificari profesionale recunoscute in temeiul prezentei directive nu se poate prevala de aceasta recunoastere pentru a obtine, intr-un stat membru de origine, drepturi diferite de cele pe care i le confera calificarea profesionala pe care a obtinut-o in respectivul stat membru, cu exceptia cazului in care face dovada ca a obtinut calificari profesionale suplimentare in statul membru gazda.” De asemenea, in alin. 13 se precizeaza ca „pentru a stabili mecanismul de recunoastere pe baza sistemului general, este necesara regruparea pe diferite niveluri a diverselor sisteme nationale de educatie si de formare profesionala. Aceste niveluri, care se stabilesc numai pentru functionarea sistemului general, nu au nici un efect asupra structurilor nationale de educatie si de formare profesionala, nici asupra competentei statelor membre in domeniu.”