Bulgara este limba oficială în Bulgaria, mai fiind vorbită și de comunități din Republica Macedonia, Canada, Grecia, Ungaria, Israel, Republica Moldova, România, Serbia, Turcia, Ucraina și SUA, având un număr total de vorbitori estimat la 9 milioane. Vorbitorii de limbă bulgară se numesc bulgari.
Limba bulgară folosește alfabetul chirilic, dar există și un alfabet latin pentru respectarea unor norme de standard internaționale. Bulgara modernă a apărut începând cu sec. al XVI-lea, evoluând din slavonă, și trecând în sec. XVIII-XIX prin modernizări ale gramaticii și sintaxei.
Considerațiile majorității lingviștilor bulgari, distinși printr-o îndelungă tradiție de studii tracice sunt mult mai nuanțate. Este remarcabil că un număr semnificativ dintre etimologiile limbii bulgare moderne dovedite de aceștia sunt românești. Re-lexificată din bulgara veche (o limbă turcică, azi dispărută aproape fără urme) în slavonă, bulgara modernă este tributară mai ales substratului daco-roman decât celui tracic sau frigian. Există și încercări eroice, ca aceea a lui Vassil Karloukovski, de a reconstitui o limbă bulgară veche, dar acestea duc la limbi dravidiene, pașto, sau dialecte din Pamir, ceea ce este greu de justificat în lumina lingvisticii comparate indo-europene. Mai serioase sunt reconstrucțiile limbii tracice ale lui Ivan Duridanov.
Un exemplu de conexiune este cea a așa-zisei “legături balcanice” între română, bulgară și albaneză, constând în articolul hotărât care este un sufix adăugat la sfârșitul cuvintelor în loc de o particulă independentă ca în majoritatea limbilor indo-europene.
Această legătură se poate explica prin influența iliro-traco-dacă la toate aceste popoare (limba albaneză fiind derivată din limba ilirică, limba română a avut influențe dacice, iar limba bulgară a avut influențe tracice).
