Limba Daneza este o limbă est-scandinavă, la fel ca și limba suedeză. Deși limba norvegiană este clasificată ca o limbă vest-scandinavă împreună cu limba feroeză și limba islandeză, o clasificare mai recentă bazată pe inteligibilitatea reciprocă a limbilor sugerează islandeza și feroeza ca formând o ramură de scandinavă insulară, iar norvegiana, daneza și suedeza sunt considerate a fi limbi din ramura scandinavă de continent. Daneza scrisă și norvegiana bokmål sunt foarte asemănătoare, deși fonetica și metrica celor două limbi sunt ușor diferite. Vorbitorii oricăreia dintre cele trei limbi înțeleg cu ușurință celelalte două, dar studiile au relevat totuși că vorbitorii de norvegiană de obicei înțeleg mai bine daneza și suedeza decât se înțeleg danezii și suedezii între ei. De asemenea danezii și suedezii înțeleg cel mai bine, după limba maternă, norvegiana. În secolele XVIII și XIX scolile superioare din Danemarca erau unica sursă de cultură avansată pentru studenții norvegieni, de aici influența specială pe care o are daneza în bokmål (limba “de carte” – erudită). Daneza standard (rigsdansk sau rigsmål) este limba bazată pe dialecte vorbite în și împrejurul capitalei Copenhaga. Spre deosebire de suedeză și norvegiană, danezii nu au decât o normă de vorbire regională. Peste 20% din vorbitorii de daneză locuiesc în zona metropolitană și majoritatea agențiilor guvernametale, instituțiilor și companiilor importante au sediile centrale în Copenhaga, ceea ce a dus la o omogenizare a limbii. Se consideră în general că daneza standard este bazată pe o formă a dielectului din Copenhaga. Există câteva dialecte în unele comunități mici, dar majoritatea vorbitorilor din aceste zone vorbesc în general o formă regionalizată a danezei standard. Dialectele daneze sunt împărțite în trei grupe generale de dialecte:
- østdansk sau københavnsk (daneza estică sau daneza de Copenhaga);
- ødansk (daneza insulară);
- jysk (daneza din Jutland).
Istoric vorbind, daneza estică include ceea ce se consideră astăzi dialectele suedeze cum ar fi dialectul scanian și cel vorbit pe insula Bornholm din Marea Baltică. Explicația stă în faptul că provinciile Blekinge, Halland și Skåne au aparținut Danemarcei care le-a cedat în 1658 Suediei.
